Martinez

Un London Dry Gin cu personalitate este deosebit de potrivit, deoarece notele sale de ienupăr și citrice rămân perceptibile alături de vermutul dulce.

Alegeți un vermut dulce de calitate, cu suficientă complexitate ierboasă și amară pentru a-i echilibra dulceața. Vermutul are un rol important în această rețetă, așadar prospețimea contează. Păstrați sticla desfăcută la frigider.

Lichiorul Maraschino trebuie folosit cu moderație. Este mult mai sec și mai complex decât lichiorul obișnuit de cireșe, adăugând băuturii note de cireșe, florale și ușor nucate.

Finalizați cu bitter de portocale. Doar doi stropi adaugă aromă de citrice și note condimentate, contribuind totodată la armonizarea ginului, vermutului și lichiorului Maraschino.

Martinez are nevoie de suficient gin pentru a păstra o bază botanică bine conturată, permițând în același timp vermutului să joace un rol la fel de important.

Folosirea a 45 ml de gin și 45 ml de vermut dulce creează un echilibru bogat, în stil clasic. 5 ml de lichior Maraschino adaugă complexitate fără a domina băutura, iar 2 stropi de bitter de portocale accentuează ingredientele mai dulci.

Diluarea corectă este la fel de importantă. Amestecarea cu multă gheață temperează alcoolul și pune în valoare aromele botanice și ierboase, fără a face cocktailul apos.

Originea exactă a cocktailului Martinez este incertă, însă versiuni ale acestuia au apărut în cărțile americane de bartending în anii 1880. O rețetă tipărită timpurie importantă apare în lucrarea lui O. H. Byron, The Modern Bartender's Guide, din 1884, iar Jerry Thomas a inclus un Martinez într-o ediție ulterioară a influentului său ghid de bartending.

Cocktailul este frecvent menționat în contextul evoluției care a dus în cele din urmă la apariția Martini-ului modern. Relația exactă dintre cele două rămâne controversată, însă rețetele indică o evoluție clară de la cocktailurile cu gin, mai dulci și dominate de vermut, către stilurile de Martini tot mai seci, devenite populare ulterior.

În loc să aibă gustul unui Dry Martini din zilele noastre, Martinez păstrează un stil mai vechi de cocktail: mai bogat, mai dulce și mai aromat.

Martinez trebuie amestecat cu lingurița de bar, nu agitat în shaker.

Amestecarea răcește și diluează cocktailul, menținându-i totodată textura fină și aspectul limpede. Adăugați toate ingredientele lichide într-un pahar de mixare cu 150 g de gheață și amestecați timp de aproximativ 20–25 de secunde.

Strecurați imediat într-o cupă coupe răcită, astfel încât băutura să ajungă rece în pahar, fără a fi diluată excesiv.

Păstrați vermutul la frigider. Vermutul este pe bază de vin și începe să se modifice după deschidere. Refrigerarea ajută la menținerea prospețimii.

Nu exagerați cu Maraschino. Aroma sa este distinctă. O cantitate mică ar trebui să adauge complexitate, fără să confere cocktailului un gust pronunțat de cireșe.

Încercați Old Tom Gin. Unele interpretări istorice și moderne ale cocktailului Martinez folosesc stilul mai catifelat și ușor mai dulce al Old Tom Gin.

Ajustați raportul dintre gin și vermut. Un Martinez cu mai mult gin va avea un gust mai sec și mai bogat în note botanice; o cantitate mai mare de vermut creează o băutură mai bogată și mai catifelată.